Vesti bune de pe frontul de Vest: pentru ca am fost cuminte, am primit cadou un domeniu “.com” pe care mi-am mutat blogul .
Deci FUBAR s-a mutat pe http://fedosblog.com. Mai am putin de lucru la partea grafica pentru ca nu sunt foarte entuziasmat de backgroundul pe care l-am ales, dar site-ul este operational si va invit sa il accesati.
Doresc sa imi cer scuze cititorilor care se asteptau sa postez ceva in vacanta asta, dar dupa ce am ajuns acasa am contactat “Deva sickness”, adica plictiseala acuta care a degenerat intr-o forma usoara de depresie, cititorii care sunt din Deva cred ca sunt familiarizati cu aceasta afectiune. Aceasta stare morala deplorabila mi-a afectat inspiratia si desi am avut cateva tentative de a scrie ceva nu am reusit sa imi pun in ordine ideile pentru a produce ceva care sa fie la inaltimea standardelor mele, asa ca am renuntat la idee pentru ca nu vreau sa scriu numai ca sa ma aflu in treaba.
Evident nu as fi putut sa va scriu in momentul de fata daca nu eram din nou apt din punct de vedere moral; Tratamentul a fost unul simplu: scapa din Deva, asa ca in momentul de fata sunt la Timisoara si stau pe capul amicului meu Horia (aceeasi persoana care mi-a facut cadou si noul meu domeniu .com -> sa traiesti 1000 de ani) care ma bate la cap de ce dracu nu termin mai repede postul ca vrea sa vada “ce kkt am scris”.
Acum ca mi-am revenit pot sa trec la chestiuni serioase pe www.fedosblog.com, iarprimul articol pe noua locatie a blogului va fi despre cauzele acestei stari de kkt pe care am avut-o cat am stat acasa.
Asadar, a sosit momentul sa stingem becu’ de 100 de wati pe spacemonkeyfedo.wordpress.com si sa aprindem neonul pe fedosblog.com. Meet u there .
De ce au restrictie de viteza trenurile cand trec pe sub pasajul rutier care apartine de tronsonul 2B Campia Turzii-Cluj Vest al autostrazii Transilvania?
Intrebarea aceasta imi trece prin cap de fiecare data cand calatoresc cu trenul pe ruta Cluj-Deva si trec pe sub acel pasaj. Probabil vi se pare putin cam idioata intrebarea, dar raspunsul este unul care ar trebui sa va puna putin pe ganduri.
Exista 2 raspunsuri posibile, dintre care unul stiu ca este absurd, dar totusi il propun si pe asta pentru ca nu se stie, la ciumegia care exista in Romania, este totusi posibil sa fie putin adevar si in asta – trenurile reduc viteza pentru a le oferi contribuabililor ocazia sa observe rezultatul lucrarilor seculare care o sa mai tina inca 30 de ani.
Al 2-lea raspuns, este mult mai plauzibil, si cu siguranta este si cel corect: trenurile incetinesc pentru a minimaliza riscul producerii colapsului acelei fabuloase minuni ingineresti. Va dati seama, ar fi mare pacat sa se prabuseasca tocmai acum, cand este aproape terminat.
Totusi, si TGV-urile din Franta trec pe sub pasaje rutiere care ar trebui sa aiba aceleasi specificatii de rezistenta structurala ca si pasajul despre care discutam, si evident in Franta exista muuult mai multe astfel de pasaje, deci ma indoiesc ca TGV-urile incetinesc la viteza unei biciclete de fiecare data cand trec pe sub ele.
Deci daca pasajele sunt construite la aceleasi standarde europene, variabila in cazul acesta sunt trenurile. Prin urmare constatam ca un tren care circula cu o viteza medie de 260 de km/h nu trebuie sa incetineasca atunci cand trece pe sub un pasaj, dar un tren “Rapid” din Romania, care are viteza medie de 90 km/h este obligat sa incetineasca atunci cand trece pe sub un pasaj care are teoretic aceeasi rezistenta ca si cel din Franta…WTF?
Ca sa fiu mai precis, mi se pare strigator la cer sa se ia in calcul posibilitatea ca o constructie finalizata in proportie de 90%, si care a costat milioane de euro, ar putea sa se prabuseasca din cauza unui rahat de tren care si cand isi atinge viteza maxima, tot incet merge.
Eu unul mi-as asuma riscul, as prefera ca trenul sa continue drumul cu viteza lui normala, pentru ca eu imi pierd 10 minute din viata mea scurta si pretioasa de fiecare data cand trec pe sub pasajul ala (si se aduna deja), doar pentru ca niste cretini au dubii privind calitatea muncii lor, care este platita bine din banii nostri si ai Uniunii Europene.
N-ar fi rau daca s-ar prabusi, poate asa o sa se trezeasca dracului romanii la realitate si vor iesi in strada si pentru altceva in afara de fotbal…
Aseara mi-am manifestat spiritul intreprinzator si mi-am investit ultimii 15 lei (care erau si aia imprumutati ) intr-un bilet la Cinema City. Filmul la care am fost chiar mi-a depasit cu mult asteptarile care erau destul de ridicate; Este vorba despre Valkyrie, un film inspirat din fapte reale, care mi-a starnit curiozitatea de cand am vazut trailerul acum 6 luni.
Actiunea din “Valkyrie” trateaza un eveniment care ar fi putut schimba complet istoria lumii: una din tentativele de asasinat la adresa lui Hitler organizata de ofiteri ai armatei germane la data de 20 Iulie 1944, tentativa care a esuat, dar care in circumstante putin mai diferite, ar fi fost un succes, scutind Europa de 10 luni suplimentare de suferinta.
Desi este o productie Hollywoodiana, deci instinctul ne-ar determina sa fim sceptici referitor la obiectivitatea actiunii, filmul mi se pare surprinzator de precis, lucru care m-a impresionat.
Personajul principal al filmului este cel care a planificat atentatul si a executat si planul, colonelul Claus von Stauffenberg, interpretat de Tom Cruise.
Von Stauffenberg a fost una dintre figurile cheie ale miscarii de rezistenta germane, un aristocrat romano-catolic idealist, care a realizat ca imaginea Germaniei a fost denigrata de toate atrocitatile comise de Hitler, iar acest lucru l-a determinat sa se alature miscarii de rezistenta.
Un singur lucru m-a deranjat la prestatia lui Tom Cruise din acest film: faptul ca Von Stauffenberg-ul interpretat de el era prea sobru (si putin cam scary :-s), in realitate se pare ca tipul era chiar foarte charming, lucru care mi se pare normal pentru un aristocrat. In orice caz, acest lucru nu e foarte relevant, pentru ca filmul nu se concentreaza asupra profilului psihologic a lui Von Stauffenberg, ci pe rolul crucial jucat de acesta in tentativa de asasinare lui Hitler.
In afara de acest mic amanunt, prestatia lui Cruise si a tuturor celorlalti actori a fost impecabila, reusind sa creeze o imagine foarte realista a personajelor, a emotiilor si suspiciunile acestora care, impreuna cu decorurile, locatiile si coloana sonora a filmului, contribuie foarte mult la crearea atmosferei intunecate din Germania nazista a anului 1944.
Despre actiunea filmului pot spune ca desi a debutat mai lent, m-a tinut in suspans si sunt sigur ca i-a tinut si pe alti cunoscatori de istorie, care isi dau seama ce-ar fi insemnat succesul acelei operatiuni. Stiu ca intr-un anumit moment, cand Von Stauffenberg arma bomba, imi repetam in gand: “pune si al 2-lea pachet de explozibil, boule!”, deci am trait filmul .
In ansamblu, Valkyrie este un film reusit, pe o tema originala, si chiar daca nu este cel mai bun film din istorie, este unul dintre cele mai bune filme ale anului…deci totusi nu mi-am irosit ultimii banii degeaba .
Daca vreti sa il savurati mai bine, va sugerez sa dati click aici, sa va dedicati 15 minute istoriei, si apoi sa vedeti filmul .
Enjoy
P.S. Motivul pentru care Tom Cruise a fost selectat pentru acest rol:
Desi a trecut ceva vreme de cand am creat acest blog si am vazut cateva filme impresionante, probabil nu m-au marcat suficient de tare incat sa consider necesara postarea unui review.
A sosit momentul sa imi indeplinesc promisiunea pe care am facut-o in postul de introducere si astazi voi scrie primul post care va fi incadrat in categoria “Filme”, care va fi un review pentru unul din filmele mele preferate, pe care am avut ocazia sa il revad ieri seara in format HD, pe un ecran fabulos, gratie surorii mele caruia tin sa ii multumesc ca mi-a acordat privilegiul de a-i monopoliza tv-ul cu diagonala de 106 cm timp de 2 ore si 40 de minute (sa-mi dai 50 de mii ca ti-am facut reclama ).
Titlul filmul despre care va voi povesti este “Saving Private Ryan”, si probabil multi dintre voi au auzit de el, poate l-ati vazut, sau il veti viziona dupa ce veti citi acest post .
Actiunea se petrece in Al 2-lea Razboi Mondial, in timpul invaziei aliate din Normandia (6 Iunie 1944). Intriga este relativ simpla: in perioada imediat urmatoare debarcarii, o trupa de Rangeri (a nu se confunda cu padurarii :p ) primeste misiunea de a gasi si a recupera din spatele liniilor inamice un soldat din trupele aeroputate, caruia i-au murit cei 3 frati mai mari in lupta, si datorita acestui fapt Inaltul Comandament al Fortelor Aliate a decis sa il trimita acasa.
Aceasta intriga fictiva este, in opinia mea, doar o rotita din mecanismul complicat al filmului. De fapt pelicula, in chintesenta, este un film care reda cu maiestria specifica lui Spielberg principalele aspecte ale razboiului din perspectiva factorului uman: suferinta, razbunare, sacrificiu, eroism, camaraderie, dezumanizare, toate la un nivel pe care putini dintre noi si-l pot imagina.
Personajele principale sunt niste stereotipuri care reprezinta perfect pluralismul din Statele Unite.
Capitanul John Miller (Tom Hanks) reprezinta ofiterul calit, care a luptat si pe teatrul de operatiuni din Tunisia si teatrul de operatiuni din Italia. Nici unul din oamenii aflati sub comanda lui nu stiu cu ce se ocupa dinainte de razboi si de unde este, nici macar sergentul Horvath, care il cunostea de 2 ani. In momentul in care isi dezvaluie banalitatile, adevarata profesie si originile, putem sa ne dam seama ca Miller este oglindire a procesului de dezumanizare produs de razboi, dupa cum spune chiar el “I just know that every man I kill, the farther away from home I feel”.
Sergentul Mike Horvath (Tom Sizemore) este secundul de nadejde a capitanului Miller, si desi a luptat alaturi de acesta in Tunisia si Italia, nu cunoaste nici un detaliu despre viata dinainte de razboi a acestuia. Numele lui ne sugereaza ca ar putea avea origini maghiare.
Soldatul Richard Reiben (Edward Burns), este originar din New York, cartierul Brooklyn, este mandru de acest fapt, iar acest lucru se vede prin atitudinea lui, tot timpul are ceva de comentat. Este singurul care pune la indoiala ordinele capitanului Miller si nu are nici o retinere in a-si exprima nemultumirea fata de misiunea lor riscanta. La un moment dat isi pierde calmul si vrea sa renunte la misiune, ajungand sa fie amenintat cu arma de catre sgt Horvath pentru insubordonare. In momentul in care capitanul Miller isi dezvaluie partea umana, Reiben isi da seama de importanta misiunii lor si incepe sa il priveasca aproape ca pe un tata.
Soldatul Daniel Jackson (Barry Pepper) este lunetistul evlavios al trupei, lipsit de modestie (“It seems to me, sir, that God gave me a special gift, made me a fine instrument of warfare…”), caruia ii face placere sa citeze pasaje din biblie (“Bleesed be the Lord my strength, which teaches my hands to the war, and my fingers to fight.”) in timp ce face uz de abilitatile sale exceptionale de lunetist. La inceput si el este sceptic referitor la imporanta misiunii (“Well, from my way of thinking, sir, this entire mission is a serious misallocation of valuable military resources.”), dar cu toate acestea nu pune la indoiala ordinele.
Soldatul Stanley Mellish (Adam Goldberg), poreclit “fish” de catre Adrian Caparzo, este de religie mozaica si poseda un umor negru. De fiecare data cand are ocazia sa treaca pe langa o coloana de prizonieri germani isi expune medalionul cu Steaua lui David si le spune nemtilor ca este “Judeeeeen” in semn de sfidare.
Adrian Caparzo (Vin Diesel), poreclit “carpy” de catre prietenul sau Mellish, este de origine italiana, in timpul misiunii incearca sa salveze o fetita franceza, iar lucrul acesta are consecinte fatale.
Medicul Irwin Wade (Giovanni Ribisi), reprezinta genul tanarului american abia trecut de adolescenta. Este un individ mai tacut, probabil refuza sa socializeze prea mult pentru ca in calitate de medic, stie ca probabilitatea este mare ca oamenii care ii devin prieteni au mari sanse sa moara chiar in bratele sale, lucru care probabil il face sa se simta frustrat pentru ca nu isi poate salva intodeauna camarazii.
Caporalul Timothy Upham (Jeremy Davies), este un personaj evolutiv, care s-ar putea identifica cu majoritatea oamenilor simpli. Este un soldat de administratie care nu a fost niciodata in conditii de lupta, fiind selectat doar in calitate de translator. Inainte de a porni in aceasta misiune, experienta sa de lupta era nula, astfel putem urmari transformarea gradata care are loc in cazul unei persoane care nu a fost expusa razboiului propriu-zis, de la momentul plecarii cand intreaba daca poate sa isi ia masina de scris cu el pana in momentul in care isi invinge teama si reuseste sa omoare primul (si singurul) inamic, moment in care dezumanizarea sa ajunge la apogeu.
Ce-i mai bun a ramas la final, personajul cheie, adica James Francis Ryan din Iowa (daca o sa vedeti filmul stiti de ce am mentionat si detaliile ). Cel mai mic dintre 4 frati, James este unul dintre miile de parasutisti care au fost lansati deasupra Normandiei in primele ore ale invaziei aliate. Din pacate desantul aerian nu s-a desfasurat conform planului, si ca si multi alti camarazi de-ai sai, James si-a ratat cu 20 de mile zona de aterizare. In toata aceasta dezordine s-au format unitati mixte, una dintre acestea, in care era inclus si Ryan, si-a stabilit ca obiectiv pastrarea unui pod intr-o localitate pe nume Ramelle.In momentul in care tanarul Ryan este descoperit de trupa lui Miller si afla ca toti fratii sai au murit, iar pentru asta el se va intoarce acasa, el ia decizia de a ramane sa apere podul alaturi de singurii frati pe care mai ii are, ceilalti soldati din trupele aeroputate. Acest lucru cred ca ne spune destule despre tipul de caracter care il avea Ryan, tanar si idealist, gandirea lui se coreleaza perfect cu ideea “exista doua tipuri de familie, cea cu care iti imparti sangele si cea alaturi de care iti versi sangele.”
Privite in profunzime, aceste personaje sunt probabil cel mai important factor care face ca acest film sa fie unul dintre cele mai extraordinare filme de razboi realizate vreodata.
Dintr-o perspectiva mai emotionalala, eu imi imaginez acel sentiment de camaraderie, de fratie care s-a dezvoltat intre acei oameni in ciuda tuturor diferentelor care le aveau. Se stie ca cei din Brooklyn sunt mandri de identitatea lor “all american” si nu prea se iubesc cu imigrantii italieni. O diferenta majora este si intre lunetistul catolic si “razbunatorul” evreu. In ciuda acestor diferente ei s-au inchegat ca o familie si au luptat unul pentru celalat, sau in cazul acesta pentru Ryan, pana la moarte. Acest sentiment a existat si va exista cu adevarat intodeauna in randurile soldatilor, reprezentand si sursa mea de admiratie pentru acestia.
Spielberg chiar reuseste sa aduca pe ecrane razboiul si toate aspectele umane legate de el intr-un mod cat mai realist cu putinta. Poate multi dintre voi cred ca din moment ce intriga este una fictiva, automat si actiunea filmului este fictiva, dar acest film se abate de la regula. Chiar si intriga are o boaba de adevar in ea: chiar a existat un soldat din trupele aeroputate care a fost trimis acasa pentru ca fratii sai mai mari au murit, singura diferenta este ca nu a existat o misiune de salvare a lui, el fiind descoperit de un preot.
Rangerii chiar au ajuns pe plaja Omaha dupa primul val de asalt, si chiar ei au reusit sa faca o bresa din simpla dorinta de a iesi de pe plaja aia blestemata. Marea Manecii chiar a fost rosie in acea zi de la sangele varsat…
Operatiunea de desant aerian chiar a fost foarte dezorganizata, multi soldati ajungand la zeci de mile departare de locul unde ar fi trebuit sa aterizeze, si acesti soldati chiar au format grupe de lupta ad-hoc si au mentinut obiective in spatele liniilor inamice pana au ajuns trupele de uscat. FUBAR e termenul potrivit pentru a descrie ce s-a intamplat in acele zile .Luptele care au fost prezentate in film chiar au avut loc, si in unele situatii au fost cu mult mai dramatice decat ar fi putut Spielberg sa le reproduca.
Unii catalogheaza acest film ca unul care le face o apologie americanilor pentru ca in film sunt doar americani. De ce sunt doar americani in film ? Simplu, pentru ca britanicii si canadienii erau la cateva zeci de kilometri departare si ei isi vedeau de zonele lor de operatiune, plajele Gold, Juno si Sword. Actiunea din Saving Private Ryan porneste de la plaja Omaha, plaja pe care au fost debarcate exclusiv forte americane, deci povestea este una americana, evident. Plaja Omaha este si cea mai cunoscuta dintre zonele de operatiune din acea zi, pentru ca batalia pentru acea fasie de nisip a fost cea mai sangeroasa in comparatie cu celelate plaje.
Acest film nu este unul cu scop de propaganda sau nationalist, cum sunt majoritatea filmelor de razboi din ziua de astazi, daca am putea sa il numim cumva l-am putea consider o opera de arta care constituie un omagiu tuturor oamenilor care si-au dat viata in Al 2-lea Razboi Mondial pentru o lume libera.
As putea continua pana la nesfarsit cu analiza acestui film, dar cred ca cel mai bine ar fi sa il vedeti voi, sa priviti atenti, sa luati in considerare si ce am scris eu si sa va formati si voi o idee .
Le multumesc tuturor care au avut rabdare sa citeasca acest post pana la sfarsit si le multumesc tuturor oamenilor care au luptat pentru ca eu sa pot publica acest post…
Aici aveti cateva secvente din film si pe fundal coloana sonora, melodia Hymn to the Fallen, compusa de John Williams.
Fenomenele meteorologice din Romania devin din ce in ce mai diversificate. Putem sa ne “mandrim” cu faptul ca suntem singura tara din lume unde, pe langa formele de precipitatii clasice, mai exista si ploi de MIG-uri si, mai nou, de rahat ). Aceasta stire de maxima importanta pentru tara am descoperit-o in respectabila publicatie Cancan .
Tragedia [=))] a avut loc marti seara, cand 2 (sau mai multe) avioane si-au golit rezervoarele septice deasupra mirificului oras Craiova. Stirea a aparut abia astazi (joi) in Cancan, deci se pare ca le-a luat ceva vreme craiovenilor sa se prinda ce i-a lovit.
Ion Stamate, un martor al evenimentului declara: “Am crezut ca a inceput sa ploua, dar cand m-am uitat pe haine era ceva de culoare maron, care mirosea a WC. Am crezut ca este vorba de excremente de la ciori, dar erau fecale care veneau de sus”.
Ce dubios…nenea Stamate, dar excrementele sunt tot una cu fecalele, iar din cate stiu eu ciorile zboara, deci si “excrementele de la ciori” sunt “fecale care vin de sus”…ah, am uitat amanuntul care face diferenta: ca mirosea a WC! Ciorile nu stiu sa foloseasca WC-ul…adica depinde de care ciori vorbim, de cele apartenente familiei Corvidae sau de cele apartenente familiei Gutza ).
Mi-a placut modul treptat in care a dedus craioveanul ce s-a intamplat, probabil de aceea a si aparut cu intarziere articolul.
Iata cum cred eu ca s-au desfasurat evenimentele: Intai a crezut ca ploua maro, dar cand s-a uitat pe haine (adica a2a zi ) ) s-a gandit ca s-ar putea sa fie “excremente de la ciori”. Situatia s-a clarificat joi, dupa o vizita la WC, in care probabil mirosea la fel de bine cum miroseau si hainele, si astfel l-a lovit crudul adevar: a fost lovit de “fecale care veneau de sus”…valeeeeeeeeeeeu !!!
Imediat ce a realizat ce s-a intamplat, craioveanul s-a dus probabil la politie sa reclame sfarsitul lumii…valeeeeeeu, vine potpul de kkt =)))!Ulterior, si-a adus aminte ca si oamenii din avioane fac kk, si astfel s-a clarificat situatia.
Nu inteleg ce se face atata tam-tam, oricum la culoarea craiovenilor nu se cunoaste ).
Incidentul a fost reclamat si de patronul unei societati care efectueaza lucrari din marmura si probabil de frica sa nu ramana fara piatra funerara la capatai, autoritatile au demarat o ancheta si au prelevat probe [=))] pentru a gasi vinovatul pentru acest act de infamie si sa aplice “masurile ce se impun”.
Intrebarea mea este, care sunt aceste masuri? Eu nu cred ca exista…eventual o sa ii puna sa isi ceara scuze, asa cum si-au cerut scuze si pilotii americani care au aruncat bomba atomica. )
Privite in ansamblu, aceste stranii fenomene sunt benefice pentru patria noastra: ploile de MIG-uri ara terenul, iar ploile de fecale il fertilizeaza…cu toate acestea productivitatea este tot scazuta, probabil datorita factorului uman .
Cu ocazia unei cautari pe youtube am dat intamplator peste un clipulet genial postat de un tip din Canada (si eu care credeam ca tot ce au facut bun canadienii e bratul ala robotic de pe naveta spatiala ) ).
Mi-a placut foarte mult modul in care se coreleaza imaginile cu versurile melodiei mele preferate de la Coldplay – A rush of blood to the head. Tema clipului, care desi la prima vedere pare sa fie atacurile de la 11 Septembrie sau razboaiele din Irak si Afghanistan, cred ca este mai degraba un indemn la reflectare asupra tuturor lucrurilor cretine care pot fi cauzate de ” a rush of blood to the head”.
Melodia in sine se refera la incertitudinile vietii si la impulsurile de moment, impulsuri care atunci cand se manifesta la oamenii nepotriviti devin cauzatoare de durere si suferinta. Cateva din cele mai reprezentative exemple se regasesc in acest clip.
Ascultati si priviti cu atentie…
Nu-i greu sa va prindeti, dar daca chiar sunteti mai grei de cap va adaug o explicatie:
He said I’m going to buy this place and burn it down – > World Trade Center
I’m going to put it six feet underground
He said I’m going to buy this place and watch it fall
Stand here beside me baby in the crumbling walls
Oh I’m going to buy this place and start a fire
Stand here until I fill all your heart’s desires – > What do they desire? – > to spread FEAR!
Because I’m going to buy this place and see it burn -> Invasion of Afghanistan
Do back the things it did to you in return – > Ghandi Quote regarding the “Eye for an eye” principle
He said Oh I’m going to buy a gun and start a war – > Bush & Irak
If you can tell me something worth fighting for – > PETROL
Oh and I’m going to buy this place, that’s what I said Blame it upon a rush of blood to the head to the head
(And) honey
All the movements you’re starting to make – > Invasion of Iraq
See me crumble and fall on my face – > The fall of Saddam
And I know the mistakes that I made – > Where are the weapons of mass destruction?
See it all disappear without a trace – > Where is Osama bin Laden?
And they call as they beckon you on
They said start as you mean to go on
Start as you mean to go on… – > Pursuing their goals regardless of human losses
Astept sugestii daca ati observat ceva ce mie mi-a scapat.
Nu stiu cati dintre voi cunosc piesa asta sau ce-i ala un Spitfire, dar eu le iubesc pe amandoua ). Pentru mine versul “If I was in World War Two they’d call me Spitfire” are o semnificatie aparte…
Ca sa nu va las in ceata, Spitfire este un avion britanic din al2lea razboi mondial, care a salvat intr-un moment crucial soarta Europei. Putini sunt cei constienti ca datorita existentei acestui avion si in special a curajului celor care l-au pilotat, sunt posibile multe din libertatile de care ne bucuram si noi in ziua de astazi. In viziunea mea, tinerii aia de 19 ani care isi beau ceaiul pe aerodromurile din Anglia in vara lui 1940, si care in momentul in care suna clopotul nenorocit fugeau catre avioanele lor ca sa apere insula aia in care statea toata nadejdea Europei, merita sa fie in topul listei mele de oameni pe care ii admir si RESPECT… mai ales ca au si reusit .
Winston Churchill a spus despre ei: “Never in the field of human conflict was so much owed by so many to so few”.
Nu ma astept sa inteleaga toata lumea sentimentul asta…Si pe mine ma lasa rece lucruri care ii lasa pe altii cu gura cascata, dar in fond si la urma urmei e blogul meu si postez ce vreau pe el ). Daca eram si eu asa destept ca omuletii aia de la Prodigy as fi scris si eu o melodie in cinstea Spitfire-ului sau macar o poezie, dar din pacate nu am talentul necesar, asa ca ma voi multumi sa urmaresc aceasta varianta a clipului.
Evident, piesa nu are legatura cu eroismul acelor tineri, deci am cam deviat de la subiect si m-am intins la niste paranteze mai largi decat cele care ii apartin Laurei Andresan ). [sper sa nu ma dea in judecata ptr asta - Laura, nu am vrut sa fiu rautacios, stii ca mi-ar place sa trag si eu cocaina de pe abdomenul tau =))) ]
Vor exista suficiente ocazii in care sa va vorbesc despre oameni care sunt demni de admiratie si despre notiuni precum respect, eroism, onoare, glorie, aproape inexistente in lumea de astazi…pana atunci ascultati piesa si simtiti-va luminati ca stiti la ce se refera ala cand zice: “If I was in World War Two they’d call me Spitfire” ).
.
.
) intr-un bilet la Cinema City. Filmul la care am fost chiar mi-a depasit cu mult asteptarile care erau destul de ridicate; Este vorba despre Valkyrie, un film inspirat din fapte reale, care mi-a starnit curiozitatea de cand am vazut trailerul acum 6 luni.
).
